So,this post will be in Romanian.1 part of ,,Insula de Repaos,,For who needs it in school and doesn't find it in libraries&INTERNET.I'll give you NOT the huge story.But with beginning and end.
INCEPUT
Dumitra statea intinsa pe pat,cu ochii intredeschisi,urmarind printre gene jocul umbrelor prin odaie.Se simtea obosita dupa ziua grea ce-o avusese si nu voia decat sa adoarma,dar somnul n-o prindea. In asemenea cazuri ea obisnuiasa inchida ochii,dar nu complet,ci doar atat cat obiectele sa-si piarda conturul lor real,sa devina o masa diforma,ce nu mai avea vreo putere asupra inchipuirii.Atunci ea se detasa de ele,trecea liber cu privirea spre coltul indepartat de cer ce se intrezarea de dupa cladirile din vecinatate.Stele de toate marimile clipeau in nemarginirea spatiala.O luna mare cat o roata de car,poleind cu argint cerul,se revarsa darnic prin geam si in lumina ei totul capata un aer magic.
Deodata,Dumitra vazu ca din cer se rupe un punct de foc si se indreapta neabatut spre dansa.Sticla geamului paru brusc luminata de fulgere,aerul in odaie se involbura.La un moment dat toate se potolira,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.[...]
,,Ce-o mai fi fiind si asta?,, se intreba Dumitra,fara putea gasi vreo explicatie.Isi musca mainile pana la sange,isi pisca obrajii.Nu,nu visa.Sfera isi continua vesel miscarea si Dumitra renunta s-o mai urmareasca,o dureau ochii.
-Cine-i acolo?
Nu raspunse nimeni.Doar aerul vibra ciudat,ca stanjenit de vreo prezenta straina.[...]
Abia atunci observa,alaturi de pat,o fetita blonda,fragila,de vreo sapte-opt ani...
-Cum ai intrat?Cine esti?
Fetita nu reactiona imediat.Ramase asa privind-o drept in ochi si fara a face vreo miscare,ca si cum nu-i intelegea graiul.Apoi,peste o vreme,raspunse sacadat,bajbaind cuvintele ca orbul lucrurile.
-Eu...am...intrat...asa...cu lumina lunii.Ma cheama Ineea.
-Si de unde vii,ma rog,se enerva Dumitra.
Fetita nu raspunse imediat.Se intoarse incetisor spre fereastra si arata,undeva pe cer,o stea pe care numai ea o vedea,intr-atat de stins clipea.
-Uite de acolo,de pe steaua aceea indepartata.[...]
Dumitra nu crezu la inceput,dar cand se convinse ca totul e realitate,se ingrozi:Ineea crestea in ochii ei,sa fi avut de acum vreo optsprezece-nouasprezece ani.
SFARSIT
Dumitra isi aminti de batranul,dragul ei Pamant,si o unda de amaraciune,asemenea unei sageti uitate,o strabatu pana in adancul fiintei.
-Trebuie sa pleci,Dumitra.Acum,imediat.Pleaca,nu vreau sa sufere si insula.Ea simte momentan ceea ce simti si tu,doar e parte din tine.[...]
Ori,insula este loc de repaus al tau si al altora,Dumitra.Ea nu trebuie sa stie de tristete,de lacrimi,ea e unicul drum catre stele,unicum,oare n-ai inteles?
Candul ca nu se stie cand ii va fi mai dat sa revina pe aici i se paru Dumitrei insuportabil si,ca sa evite starea aceasta de tristete ce simtea ca se apropie,ca sa nu sufere insula,minunata insula a inchipuirii sale,se arunca orbeste,fulgerator spre Pamant,ca spre un leagan ce le rabda pe toate.
